ZIARUL POPORULUI

Pagina culturala

Calauza spirituala / umor pentru Partidul Amaratilor din Romania (P.A.R) ®

NR. 152
18 IULIE 2005
Ctitorit 1907
© FONDATOR : Dudu Strachinaru

Alegeri pârţiale

Dudu Strachinaru

O zi din viaţa Reei Silvia

O zi din viata Reei Silvia

La o vârstă pensionară e greu, maică, să n-ai insomnii. Dar poate că o să votezi mai des. Te trezeşti noaptea, dai drumu la tembelizor şi vezi în linişte reluări, poţi medita asupra lor cu mintea deplin rece.
Pe deasupra casei tale trec tornade vâjâind şi cocori înţelepţi cârâind, şi avioane de ucid ţânţarii, încât nu-ţi mai iese din capul albit de ani conceptul de plutocraţie, ca acea variaţie de democraţie în care sunt decisive în planul decizional politic interesele preabogaţilor, ca nişte dâre de sloboz diamantin, pe când amărâţii abia de supravieţuiesc pe linia de plutire şi, prin extensie, ei văd în plutocraţie chiar clasa stăpânitoare care te duce cu pluta peste cele mai performante inundaţii, adică atât burghezia de merit cât şi „burghezia de şpagă” sunt percepute de către babe ca un tot unitar firesc câtă vreme n-au existat şi nici nu vor exista, fără o nouă revoluţie, tropisme către o delimitare morală sau creştină a burgheziei de merit faţă de burghezia de şpagă..
După care răbdări prăjite, vine pe la unşpe poştăriţa cu pensia de veteran după marţianul violator, care a purtat un război drept, spre Occident, nu unul injust la Răsărit, în contra bolşevismului dărâmător de biserici. Şi din amărâtele alea de trei bancnote îţi reţine una pe motiv că se reţine-n toată ţara, că aşa ar fi dispoziţiile, pentru sinistraţii care s-au dat şi la televizor jelindu-se tocmai ca să se vadă că se reţine, e de necesitate!
Iar inima ta e bună, maică, iar creieraşul tău, zăpăcit de câte se plimbă pe sticlă, nu se prea miră, cel mult te consulţi cu alte babe, te-apucă frica de mafioţi, laşi totul baltă.
Dar un lucru e sigur, cum te-a şi pălit revelaţia: de ce i-ar trebui acestei burghezii de şpagă integrarea europeană?
Nivelul ei de lux este superior demult celui al nababilor euroatlantici!
Averile ei nu s-au făcut în mod european şi nici măcar nu pot fi conservate pe această cale, iar a-ţi trage în cont după 2007 fonduri uie ca de la statul român 1ntre 1907 şi 2007 s-ar putea să nu mai ţină şi să ai necazuri.
Iată de ce unii, caz unic în istoria democraţiei, refuză a reveni la ciolan prin alegeri anticipate, iar alţii se aranjează să se spună că au făcut totul, până şi recursul la ameninţarea cu demisia, dar uite că însăşi Providenţa s-a manifestat ca o îndârjită apărătoare a Corupţiei: prin amplele inundaţii din bazinul electoral moldovean al lui Iliescu a devenit ridicol a lăsa ţara neguvernată, iar nişte sondaje privind capacitatea tembeliziunilor de a determina conduita electorală a gloatei a dovedit că cetăţenii n-ar discrimina între alianţe, ieşind scor alb, încât nu mai rămâne nimic de anticipat de la anticipate, dar vine unul cu o pensulă cu spumă ca de bărbierit şi începe a proba aragazul de scăpări de gaze şi o întreabă pe baba romană Reea Silvia dacă a văzut pe micul ecran blocuri explodate din scăpări de gaze şi sinistrate jelindu-se după mobilă şi tavan, pentru că e pericol să crape cauciucul şi că trebuie să-şi cumpere racord de inox, import Italia, îi e milă că n-ar mai putea să-şi facă cafea, altfel i-ar fi tăiat el gazele, până-şi instalează detector de gaze, care cică costă şi ăla cât trei pensii, trebuie făcut împrumut la CARP, dar el nu pleacă decât cu încă una din bancnote, iar ăia sunt neserioşi, că unii nu vor să vină la guvernare, alţii le crapă alianţele de la ciolan, iar apa de ploaie spală bine la cap şi salvează corupţia.



Ziarul Poporului / NR 152 / 18 iulie 2005

Oglinda de nisip a lui Robinson

Camelian Propinatiu

Mircea Drăgănescu
a împlinit 55 de ani

Mircea Draganescu a împlinit 55 de ani

Poetul Mircea Drăgănescu, absolvent al Filozofiei bucureştene, a împlinit 55 de ani fără a fi sărbătorit de literatura română, cam în acelaşi anonimat cum G.Liiceanu a trecut de 60 ani fără a fi fost celebrat zgomotos de filozofia românească.

În antologica antologie „Generaţia ’80 în proză scurtă”, alcătuită de Gheorghe Crăciun şi Viorel Marineasa, cel mai prozaic text este neîndoielnic o „Mică enciclopedie pentru o duminică la Titu” semnat de Cornel Nistorescu şi cuprins în volumul său din 1988, numit „Proprietarul de iluzii”, ca şi cum lumea reportajelor sale ar fi fost scrutată, întru separarea realului, printr-o oglindă de nisip!

Cine străbate până la capăt reportajul liric se cuprinde de atâta enciclopedic existenţial Insuportabil provincialo-ceauşist încât îşi imaginează că oraşul Titu va fi fiind un abis în ploaie din care nu se poate înălţa nimic.
Şi totuşi, se mai ridică: Paul Nancă, om al muzicii tinere, Sorin Paliga, universitar şi primar liberal al Sectorului Trei sau George Geacăr, demolatorul mitului omului nou Marin Preda, au căpătat din acest mediu păduros al Titului aplecare acută spre cele lirice, iar Nelu Burhan a plecat în poezie chiar cu Premiul Eminescu pentru debut, lista tuturor celor atraşi spre marea literatură de acest spaţiu binecuvântat de natură şi de Biblioteca, excelentă, a Casei de Cultură din Titu Târg fiind dealtfel lungă şi impresonantă.

Paradoxal, scriitorul Cornel Nistorescu arată, aşadar, în mica enciclopedie de la Titu, calităţi de incisiv reporter şi nu arată tocmai calităţi de analist! Într-o sfântă duminică, dânsul nu îndrăzneşte a deduce nimic dintr-ale eternităţii din următorul joc al realului:

„Ajung într-un loc în care pădurea creşte până lângă trotuarele străzii principale. Iarna, un lup s-ar putea lăuda că a trecut prin centrul oraşului Titu fără să fi ieşit din pădure. În sfârşit, Titu vechi, Titu Târg, Ti-tu, Ti-tu... Nu trece nici un taxi, nici un autobuz. Ce bună ar fi o birjă! Parcurg zona din oraş unde câmpul dă cu buzele de o parte şi de alta a trotuarelor străzii principale. Parcă aduce valuri de apă. Titu nu va fi niciodată un oraş poluat. Mă simt atât de singur că-mi vine să dau cu pumnul în plopul bătrân. Să-i trag un picior sau să-mi muşc unghiile.”

Acest straniu imbold de a da cu pumnul sau cu şutul într-un eminescian plop bătrân la vreme de ploi bacoviene ţine de clasicul sentiment arghezian al absurdului teologic, duhovnicesc. Este trăirea omenească a neştiinţei asupra Sensului. Suntem, într-un joc secund, instrumente ale Sorţii. E cineva anonim care sprijină, domoleşte blând, această cădere, se tânguia lin Rilke. Prezenţa de 11 ori elegiacă a prozatorului optzecist deci postmodern Cornel Nistorescu în Titu Târg, unde ar fi putut fiinţa lupul trecător din pădure prin pădure în pădure fără a observa centrul oraşului Titu din judeţul Dâmboviţa, are vasăzică un tâlc, a cărui nedesluşire ca atare este cauza primă care împinge pe renumitul gazetar la gesturi violente, necugetate.

Beneficiind de o retrospectivă de sus, afirm, nu fără cutremurare, că existenţa are un sens şi că dl Cornel Nistorescu se afla la Titu în ploaia acelei duminici ca un antemergător, pentru a prefaţa orbeşte apariţia volumului „Oglinda de nisip”, publicat tot în 1988 de poetul din Titu, de Mircea Drăgănescu!

Mă bazez pe exasperarea care este substanţa acestei poezii vizionare, o exasperare care ar fi fost dezgustătoare într-un oraş numai oraş de oraş, dar devine hamletian universală într-un oraş-natură ca Weimarul, survolabil de către duhul lupului!

Dealtfel, cei doi pietoni ai Domnului, poetul şi prefaţatorul său, s-au şi întâlnit, cum rezultă forensic din urma lăsată ca o frântură de ADN aerian, iluzoriu eveniment al zilei, în „Al treilea poem inefabil”:

Gândesc, nori negri pătrund în pădurea de fildeş.
închid ochii şi văd elefanţii murind.
incandescent pulsez cărbune aprins
sub straturi geologice de vânătă cenuşă.
un necunoscut de aer se apropie.
nu mă recunoaşte şi-şi aprinde nepăsător
o ţigară. visez. călătoresc din ce în ce
mai în mine, o boare proaspătă
îmi mângâie faţa de pe acum in
existentă

Ulterior, conştient că nu este deloc productiv a lua drept bază nivelul stănescian şi a scrie MAI DEPARTE, sceptic şi supraexigent, Mircea Drăgănescu nu a mai publicat, într-o literatură care nu a devenit funcţională doar pentru că a fost ales Nicolae Manolescu preşedinte al Uniunii când nu mai avea peste ce, decât un al doilea volum, cât Daniel Turcea, pe la Junimea ieşeană a lui Cezar Ivănescu, intitulat insular „Robinson”, poemul „Robinson VI” sunând ca o privire de profund cunoscător al inconsisteţei realului:

Am să vă las pe
Noptieră
un Robinson

Să aveţi ce citi
Să nu vă plictisiţi
În timp ce eu la
Timona insulei mele
Mă voi îndepărta
îndepărta...

Titu, oraş al florilor de păpădie, al pădurilor exportate masiv de fostul primar şi al lupchilor daco-romani, s-a lăţit în acest volum peste cât cuprinde limba română, chiar dacă nu încă până la abstract. De pildă, se mai vorbeşte despre hârtie higienică, singura rămasă imaculată, să scrii poezii, şi de polifuncţionalitatea ziarelor în uz contrar şi de figura primului ministru, într-un „Robinson V”.
Nu ştiu cine-n ce ziar va fi prefaţat din ordinul Providenţei această a doua carte a lui Mircea Drăgănescu, cine a fost antemergătorul ei şi al exegezei ce va veni, dar am o presimţire şi intuiţia mă îndeamnă a cerceta cu luare aminte în scrierile altui analist cu probleme la ziarul lui, dl. Cristian Tudor Popescu, având a găsi tot pe la Iaşi, prin vreo carte de-a dumisale de la Polirom, niscai momente de absurd şi de exasperare junimistă televizionară privind România din ziulica de azi, adică tocmai acea prefaţă involuntară, inginerească, de care literatura noastră nefuncţională, neracordată la contemporaneitate în folosul Neamului Românesc, are atâta nevoie mare spre a se simţi protejată la onoarea critică de întâmpinare, pentru a deveni, din opacă ca căciula mioritică, transparentă măcar precât stă să fie bursa noastră de valori în anul de greaţă 2005, în care poetul Mircea Drăgănescu a împlinit 55 de ani...






Ziarul Poporului / NR 152 / 18 iulie 2005
DATA DE AZI :
    

Dudu Strachinaru
O zi din viaţa Reei Silvia


Camelian Propinatiu
Mircea Drăgănescu a împlinit 55 de ani


Picior-de-Porc
Joanne Kathleen Rowling şi Harry Potter al VI-lea


Tahoma Lucida
Lumini şi umbre şi Balcic


     REPER :
    Când inundaţiile din bazinul electoral fesenist au salvat Corupţia de la catastrofă, permiţându-se totodat a se avea prin sondaj vedenia dezastrului alegerilor anticipate, aşa că s-a făcut totul pentru intrarea-n uie.



Dudu Strachinaru

Camelian Propinaţiu

Linkuri România Risipită

ARHIVA
Prioritatea Naţională
Liceanul Neascultator

România Culturală /ICR

Project Gutenberg /E-Books

Artă online /Olga's Gallery

Classical Musical Archives

Muzeele Lumii /online


Please send email to hrestic@home.ro
if you have any slogans for this review.



RESURSE
CULTURALE
Tahoma Lucida

Lumini şi umbre şi Balcic

De ziua sorei noastre, Franţa, sub înalt patronaj, miniştrii de resort au deschis la Palatul Regal expoziţia „Lumini şi umbre”, care se preocupă cu luminile şi umbrele picturii din ţara Luvrului şi a Orsayului, până la 2 octombrie anul curent.

Cred că titlul expoziţiei vine de la George de la Tour, care expune un Sfânt Sebastian, fiind regretabil că nu s-a putut media, date fiind bunele relaţii prezidenţiale cu americanii, să aducem de la Los Angeles un tablou mai reprezentativ al aceluiaşi mare pictor francez, anume Maria Magdalena. În timp ce ea, cu o tigvă pe genunchi, poate a unui răstignit de pe Discovery, meditează la o flacără, vizitatorul cult i-ar fi putut contempla umerii rotunjori dezgoliţi de insomnie şi ar fi putut găsi răspuns decodator la întreabarea pusă de bestsellarul Dan Brown dacă această slută a fost sau nu nevasta domnului nostru Jesus Christ.

Aşa însă, unei cărţi la modă mondială, i se va substitui să te lauzi că ai văzut în original câte ceva din Ingres, Delacroix, Degas, Cézanne, Picasso, Matisse, Dubuffet, Rouault sau Balthus.

O expoziţie uriaşă, probabil cel mai important eveniment cultural al României Epocii Iliescu.

Cu o atmosferă cam didactică însă. Cu lumini şi umbre.

Aşa că îmi amintesc cu drag de o viaţă culturală încă şi mai intensă, când eram cu un an mai neştiutoare, când se deschisese simultan Bookarest 2004, expoziţia poetei Floarea Ţuţuianu „Libresse oblige!” şi istorica retrospectivă „Balcic - culoare şi sentiment”, cel mai important evniment artistic de după 1989, de care tocmai mi-a amintit frumoasul album-monografie „Samuel Mutzner (1884-1959)" scos de Rodica Marian la Editura Antet.




Mircea Drăgănescu

Gara

Gara asta mare şi roşie
căzută aşa ca o piatră
din cer la o răscruce de drumuri
gara asta sângerându-mi privirea
cu colţurile ei atât de perfecte
gara asta ca un şifonier
într-o cameră ucigaş de familiară
gara asta negară care apare
la anumite ore şi dispare
la altele prea luminate
gara asta cu neştiutele ei
inexistentele ei căi ferate
mă ninge din timp în timp
cu nori din fumul trenurilor
ce trec dintr-o parte în alta
a lumii
silindu-mă să descifrez
în cristale de fum
imaginea lumii.

[din volumul Oglinda de nisip, Editura Albatros 1988]





Mircea Drăgănescu

Robinson III

Copac într-o rână
Cu rădăcinile în aer
Rădăcinile mele învăţate
Să respire pământ
Stau nedumerite în aer
Îl pipăie îl amuşinează
Neînţelegând de ce este aşa
Inefabil
Aşa de omorâtor de inefabil
Rădăcinile mele sfioasele
Nedumeritele pipăie
Moartea care iată
Este albastră

[din volumulRobinson, Editura Junimea 2002]




EXPLICAŢII
Picior-de-Porc

Joanne Kathleen Rowling şi Harry Potter al VI-lea

Este o cucerire a Revoluţiei din Decembrie libertatea că Romania poate participa, prin reprezentanţii tuturor categoriilor de consumatori de bestseller, alături de alte 106 state, la cea mai mare lansare simultană a unei carţi de consum: "Harry Potter and The Half-Blood Prince", adică volumul al şaselea.

Cine s-a înscris la coadă ceauşeşte pe listele de aşteptare este pe deplin conştient că îşi aduce aportul la depăşirea recordului de vânzări al Codului da Vinci şi că dacă Harry Potter este iubit în 60 de limbi în aproape 300 milioane de cărţi nu se poate ca atâţia consumatori, o virtuală supraputere, să se înşele asupra priorităţilor de pe lista de lecturi obligatorii!

Dar este tot atât de limpede, mai ales pentru România inundată, că mama lui Harry Potter, bestselleriţa Joanne Kathleen Rowling, nu scrie pentru copii ai străzii ci pentru ai caselor mari, cu automobil, cu turnuleţe gotice, cu bodyguarzi şi cu părinţi capabili a ieşi la drum, pe la două noaptea, vineri spre sâmbătă, într-o atmosferă de mister comercial ce valorifică pozitiv ceea ce pare să fi fost misterios şi peren în marile gesticulaţii exploatate şi de propaganda anumitor totalitarisme iubitoare de retrageri cu torţe şi parade medievale.

Da, este rău prevestitor ce se vinde cel mai bine pe piaţa ficţională mondială globală a speciei! Medievalismele sumbre ce fascinau pe Himmler, Heydrich, Goering şi pe ceilalţi crezători în cele supraumane dar nu divine! Noapte magică, noapte comercială, noaptea unui fascism latent! ricanează poetul falit şi nepublicat, fantazând la transformarea cozii de mătură în matrac. Întreţinerea capacităţii tinere de înrolare mondială la un joc iniţiatic. Astăzi, când nu e şomajul din 1932, doar pentru distracţie, mâine, pe foamete şi criză energetică, vom vedea şi mai ales vom auzi ordine către ce rezolvări prin vrăjitorie ale problemelor planetei. Sau măcar antrenament pentru penurie: cozi nocturne, liste de aşteptare, perspectiva că poate mai bagă şi apucă şi ăla care n-a apucat!

Uitasem de toate acestea!

Cărţile omului, adică Proust, Joyce, Musil, Kafka, Broch şi chiar Thomas Mann şi care-or mai fi nu pot miza la primul tiraj de adeziune planetară anticipată pe nevăzute, abia dacă din cinci sute de exemplare iniţiale se vând câte patruzeci pe an.

Oricum, dacă nu are aplecare spre a solicita, a accepta şi a da şpagă pentru a putea primi şpagă, este primejdios să-ţi laşi copilul ochelarist să rămână fan cuiva toată viaţa şi să se bazeze pe magie, pe vrăjitorie, pe îngerii păzitori, contra securistului şi minerului său, contra mafiotului şi killerului său, opunând forţei brute şi informate costume subţiri, baghete, cărţi de vraji, cartonaşe de tarot, ghicitul în frunze de ceai, în globuri de sticlă, în vomitură de missă şi în scârna de câine de rasă.

Dar poate e bine, vei zice, să se ducă dimineaţa la gaşcă puştiul meu, impunându-se cu un Uite ce eu am şi voi n-aveţi! O carte despre care se vorbeşte!

Lasă-l, de ce nu? Lasă-l să-i umilească! Dar nu insista cu lectura. Eşti româncă, nu? Atunci, poţi! Ai auzit de Radu Tudoran şi de „Toate pânzele sus!”? Mai bine să-ţi înveţe copilul dicţionarul marinăresc, de utilitate la cel mai înalt nivel, decât glossarul neautentic al vrăjitoarelor, pentru ăla adevăratul trebuind a vă duce la ţigănci.



Top Dudu Strachinaru Camelian Propinatiu Linkuri Romania Risipita ARHIVA
CURRENT MOON

free web counters
X10 Camera Coupons Click for Bucharest, Romania ForecastBucuresti















Ziarul Poporului

Calauza spirituala a potentialei formatiuni umoristice Partidul Amaratilor din Romania, emanatie de consens si de spirit privind gestiunea crizelor alimentare spirituale, amaratii sa protejeze marea proprietate indiferent cum s-a format ea, iar plutocratia sa nu mai dea fara motiv ordine fortelor de represiune, de stat si particulare, bazandu-se de regula doar pe dialogul social, in spiritul adancirii permanente a nivelului de cultura si civilizatie pe drumul integrarii euroatlantice, care e telul suprem al politicii tuturor partidelor nomenclaturii pluraliste


[ Fondat 1907 ]